Arta din arta(Bienala 2012)

Singur in frig

Ordin de protectie

Violenţa împotriva femeilor este o altă pagină din Cartea Vie numită Participarea şi Reprezentarea Politică a Femeilor. Pagina este dedicată ordinului de protecţie.


În 2003 a fost adoptată Legea 217 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Organizaţiile nonguvernamentale s-au mobilizat şi au argumentat că această lege este necesară. Surprinzător, demersurile lor au întâmpinat opoziţia multor politicieni.
În 2012 a fost introdus în lege ordinul de protecţie, adică un instrument juridic menit să protejeze victimele violenţei.
A fost nevoie de 9 ani, iar schimbarea legislativă a fost urmarea presiunilor exercitate de organizaţii nonguvernamentale care au recurs inclusiv la acţiuni de protest în faţa Parlamentului pentru a debloca discuţiile pe marginea acestei legi.

Text si campanie by OANA BALUTA

Violenta impotriva femeilor

Violenţa împotriva femeilor este o altă pagină din Cartea Vie numită Participarea şi Reprezentarea Politică a Femeilor.


Toleranţă publică şi politică zero, este mesajul acestei pagini.
Violenţa împotriva femeilor poate fi combătută prin răspunsuri politice care vizează un cadru legislativ adecvat, o strategie naţională asumată de instituţiile cu atribuţii în domeniu, buget corespunzător pentru implementarea ei, monitorizarea aferentă, politici educaţionale şi politici media, condamnare publică etc.
Iniţativele şi declaraţiile politice din preajma zilei de 25 noiembrie, Ziua Internaţională de Luptă împotriva Violenţei asupra Femeilor, nu sunt suficiente. Este adevărat că anul acesta a fost introdus în legislaţie ordinul de protecţie, dar instituţiile care trebuie să implementeze această măsură trebuie să se şi coordoneze.
La fel trebuie ridicată problema adăposturilor: sunt suficiente? există finanţare adecvată? Cu alte cuvinte, sunt adăposturile o prioritate asumată politic?
Oricat de mult am aştepta de la organizaţii nonguvernamentale, acestea nu dispun de resursele financiare şi aparatul administrativ pe care le are la dispoziţie un stat. Paradoxal însă, organizaţiile nonguvernamentale au fost cele mai active, incomparabil mai active.
Angajamentul politic trebuie să fie pe termen lung. Altfel este inutil şi nu ne spune altceva decat că interesele politice ale femeilor nu sunt reprezentate.
 Text si campanie by OANA BALUTA

Democratie

Din Cartea Vie, Participarea şi Reprezentarea Politică a Femeilor, nu putea să lipsească pagina despre democraţie. Aici scrie că democratie fără femei nu se poate. Am mai spus-o în nenumărate rânduri.


Democraţie reloaded, aşadar.
Nu se poate vorbi despre o distribuire a puterii politice între cetăţeni, dacă uităm cetăţenele.
Nu putem discuta despre idealul egalităţii, dacă uităm de femei.
Un stat nu trebuie să excludă femeile din propria organizare.
Democraţia nu este doar un sistem de guvernare. Nu are legătură doar cu sfera publică, ci şi cu cea privată. De exemplu, gradul de democratizare se vede şi la nivelul familiei şi al relaţiilor interpersonale.

Text si campanie by OANA BALUTA

Hartuire stradala

O alta pagina din Cartea Vie, Participarea si Reprezentarea Politica a Femeilor, este hartuirea stradala.


Hartuirea stradala este o forma de violenta asupra femeilor si un mijloc pervers de control social care modifica relatia femeilor cu spatiul public, le ingradeste libertatea de miscare, le limiteaza ori restrictioneaza accesul in spatiile publice.

Hartuirea stradala, ca experienta feminina, se incadreaza in ceea ce eu numesc “suroritate nefericita”. Tacerea nu este o podoaba asa cum spune un proverb. Insa, tacerea institutiilor statului se numeste nereprezentare politica.

Text si campanie by OANA BALUTA